Cetatea Giurgiu a fost ridicata ori refacuta pe ruine mai vechi, poate romane, bizantine sau bulgare, cel mai probabil cu mult inainte de anul 1386. La data din urma apare in documentele vremii, ca posesiune a domniei Tarii Romanesti. Daca a fost construita ori refacuta de catre Mircea cel Batran in 1386, fortificatia a fost distrusa in campania otomana condusa de Murad I, cand turcii au cucerit mare parte dintre teritoriile sud-dunarene. A mai fost cucerita si in timpul sultanului Baiazid, in campania turceasca din 1394.
Incepand cu anul 1420, timp de 400 de ani, cetatea si 10-15 km in jurul ei intra sub dominatia turceasca.
Cetatea avea doua turnuri, unul patrat si celalalt rotund si era aparata de ziduri inalte. Daca fundatiile au fost facute din piatra, zidurile si turnurile erau cladite din lemn si pamant. Dimensiunile modeste corespundeau celor ale cetatilor timpurilor.
Dupa fiecare asediere si cucerire, fortificatia Giurgiu a avut de suferit. De fiecare data, fie domnitorii romani, fie sultanii otomani refaceau cetatea.
Treptat, din secolul al XVII-lea, cetatea din insula si-a pierdut importanta. Ultima lovitura a primit-o la sfarsitul razboiului ruso-turc (1828-1829), cand generalul rus, Pavel Dimitrievici Kiseleff, a ordonat desfiintarea cetatii.