Vechiul asezamant monahal dateaza din jurul anilor 1400, din vremea Sfantului Nicodim de la Tismana, si avea o biserica de lemn.
In locul bisericii de lemn s-a ridicat actuala constructie abia la sfarsitul sec. al XVII-lea, la indemnul domnitorului Constantin Brancoveanu. Constructia a fost finalizata abia in anul 1703, lucrarile fiind intarziate din cauza incursiunilor turcesti.
Biserica este zidita din caramida si bucati de zgura de la topitoriile minelor de arama.
Arhitectura simpla a bisericii imbina stilul epocii lui Matei Basarab (sec. al VII-lea) cu stilul brancovenesc din secolul al XVIII-lea, noutatea fiind pridvorul sprijinit pe coloane in arcade, precum si catapeteasma sculptata.
Decoratia interioara intregeste valoarea intregului monument. Pictura originara este executata din pridvor pana in altar in tehnica „a fresco”, pastrandu-se integral.
Fiind permanent sub conducerea staretilor greci sau sarbi, Manastirea Baia de Arama a fost un centru de interferente spirituale interculturale.